Ante*metafizica: antologie lirică: Ediția a II-a, revizuită și adăugită

,,Adâncind cunoașterea/ lumii/ în simultaneitate,/ unde să fi fost pe-atunci poezia?/ În mai târziul luminii/ focalizând veșnicia‽”, se întreabă, aș spune în chip heideggerian, altundeva (în poemul Cred în imposibil) Dumitru Găleșanu. Dar ce să fie, cosmogonic vorbind, ,,târziul luminii”? Probabil pământul, locuirea omului pe acesta. Atunci încredințarea poetului român să nu fie aidoma aceleia a gânditorului neamț din Pădurea Neagră? Anume că locuirea omului e întemeiată pe poetic, (admițând că existența omului pornește de la locuire), aceasta fiind, la poetul nostru, precum la Hӧlderlin, însăși trăsătura fundamentală a existenței umane; absolutul, axioma infinității, ca să vorbim odată cu autorul de care ne ocupăm, e chiar ,,curcubeul spiritului” rămas (rostește Găleșanu) ,,autoexilat pe Terra în-eternitate”. Numai creația poetică, ar conchide aci el, face ca locuirea omului să fie locuire. Doar creația poetică, atunci când poezia adoptă limba filosofiei, aduce omul (,,curcubeul spiritului”) în chip poetic pe ,,Terra în-eternitate”. (Studiu introductiv)  A.I. BRUMARU

Dimensiunea gândirilor și trăirilor profund existențiale exprimate prin vers anticipează și explică întrucâtva rădăcinile mecanismului interior al autorului, omul-ca-om infinit oglindit în raza de acțiune a realismului artistic, a fabulosului meta-poetic, mitologic și filosofic, sublimând condiția sineității în cadrul spațio-temporal actual, vis-à-vis de vectorul spirit, încarcerat și eliberat apoi de materie, într-o cazualitate cosmologică inerentă. Creionând metafizic figura prea‐omenescului creator sub vântul istoriei, inedită va fi și perspectiva fotografiei universului contemplat de poet, nelimitat în forme și culori, miraculos și pur, ca o hologramă vie, păstrată în timp nedefinit de lumină - precum o entitate cuantică supersimetrică... din care transcende sacrul poetic însuși. (…) În pofida apartenenței lui la trecut, eliberat de orice servitute a ființei, versul revelă esența lucrului în viitor. În căutarea grației noi suntem... ca frații de sânge, celebrând ƥoemul ƞaturii... același punct etern mișcător. (Argument) DUMITRU GĂLEȘANU